Când realizezi că viața este un joc, nu devii neglijent. În sfârșit devii sincer. Nu te mai agăța de viață. Nu mai încerca să forțezi rezultatele. Începi să joci în ritm cu ceea ce se întâmplă deja. Universul nu a cerut niciodată să fie luat atât de în serios. Acea seriozitate este ceva ce mintea dă vieții, ca un costum pe care îl uită că poartă. Un joc nu înseamnă să ajungi la final cât mai repede posibil. Dacă acesta ar fi scopul, cea mai bună piesă muzicală ar fi cea care se termină prima, iar cel mai bun dans ar fi cel cu cei mai scurți pași. Dar nimeni nu dansează pentru a ajunge la poziția finală. Dansezi ca să dansezi. În același mod, viața nu este o problemă de rezolvat. Este o experiență de trăit, explorat și gustat. A câștiga nu înseamnă a scăpa de joc. A câștiga înseamnă să realizezi că ai voie să te bucuri de asta. Când te identifici prea puternic cu temerile tale, trecutul tău, statutul tău sau povestea ta, uiți că ești observatorul, nu personajul. Atunci fiecare obstacol pare o amenințare reală, nu o invitație. Dar odată ce îți amintești cine ești, provocările vieții se transformă în puzzle-uri interesante și distractive. Eșecul devine feedback. Schimbarea devine parte din distracție. Nu te mai întrebi "dacă merge prost?" și începi să întrebi: "ce se întâmplă dacă încerc?" Iată un secret. În momentul în care încetezi să mai încerci să controlezi jocul, acesta începe să se joace frumos prin tine. Tu curgi. Improvizezi. Ai încredere în următoarea mișcare fără să fie nevoie să vezi întreaga tablă. Viața se joacă cel mai bine când o joci ușor, cu curiozitate, umor și un sentiment de uimire. Universul nu te testează. Dansează cu tine. Și a fost mereu așa. Înainte de nașterea personajului tău și după moartea sa, dansul cosmic etern continuă. Trezește copilul interior din tine. Joacă mai mult. Bucură-te de acest joc. Te iubesc. - Sensei